“Toate î?i au vremea lor, ?i fiecare lucru de supt ceruri î?i are ceasul lui. Na?terea î?i are vremea ei, ?i moartea î?i are vremea ei…” (Eclesiat 3:1-2a)
Astazi este o zi trista pentru mine. Tocmai am aflat ca prietenul meu din copilarie a murit. Radu Pantis a murit la varsta de 30 de ani. Timp de 8 ani am mers la scoala impreuna stand in aceiasi banca. Copilaria lui Radu Pantis a fost una mai putin fericita. Inca de mic copil, prietenul meu a trebuit sa infrunte realitatea mortii cand tatal lui a murit. Radu a fost devastat de moartea tatalui, pe care l-a iubit forate mult.
Ca si copii am inceput sa mergem la biserica impreuna. Radu Pantis a fost foarte sensibil la cele spirituale. Cred ca Radu a mostenit un interes in Dumnezeu de la tatal lui. Dragostea pentru Dumnezeu si foamea lui spirituala au fost manifestate prin citirea bibliei. Pentru un copil de 12-13 ani, Radu a cunoscut biblia foarte bine.
Din nefericire, bunicii prietenului meu i-au interzis sa mai vina la biserica. Tristetea lui Radu a fost fara margini. Incet, incet, Radu s-a gasit pe o alta carare. In putinele discutii, pe care le-am avut cu el, am observat ca Radu nu si-a pierdut sensibilitatea spirituala.
Nu stiu daca Radu este cu Domnul Isus sau nu. Sper, dar nu stiu sigur. In momente ca si cele de fata, jena si timiditatea nu au nici o putere, nici o valuare. Aceste simtaminte au disparut.
De prea multe ori suntem retinuti, de prea multe ori alegem sa tacem, cand ar trebui sa vorbim adevar. Daca ai pe cineva apropiat sau drag, care nu Il cunoaste pe Domnul Isus ca si Mantuitor, vorbeste cu el despre planul de mantuire, scrie scrisori si emails.

Related Content

Subscribe to the post comments feeds or Leave a trackback