Compartimentalizarea vietii face ca trairea vietii crestine sa fie mai dificila. Am descoperit ca tinerii si adolescentii au greutate in a implementa principiile vietii crestine in toate compartimentele vietii lor. Din anumite motive ei au greutate in a duce cu ei la scoala sau serviciu aceiasi atitudine cu care vin la biserica.

Tinerii si adolescentii vor sa comunice cu adultii din viata lor. Comunicarea poate fi mult mai eficienta si productiva atunci cand adultii asculta si sunt angajati in conversatie. Ca si adulti, trebuie sa fim constienti de faptul ca tinerii si adolescentii comunica nu doar cu cuvintele. Ei comunica si cu trupul. Este esential ca adultii (parintii, pastorii, profesorii, etc) sa ia in considereare nu doar ceea ce tanarul spune, ci si limbajul trupului.  Limbajul trupului poate fi o sursa de infromatie binevenita atunci cand incercam sa ii intelegem si/sau ajutam pe tineri.

Cum sa interpretam limbajul trupului?

Semnale negative:
- mainile in solduri - agresiune
- picioarele si bratele incrucisate - inchidere, defensivitate
- mainile in buzunare - respingere, inchidere
- mainile incrucisate la ceafa - superioritate, detasare
- ciupitul radacinii nasului - evaluare negativa
- privirea in jos sau intr-o parte - neincredere
- trasul de lobul urechii - insecuritate
- corpul este inclinat spre spate - respingere
- strangere de mana - mana moale ca un peste mort, palma indreptata in sus denota supunere si dependenta

Semnale pozitive:
- picioarele si bratele desfacute - deschidere
- mangaiatul barbiei - apreciere, decizie
- capul inclinat intr-o parte - interes
- frecatul mainilor - anticipatie
- gesturi largi, palme deschise - deschidere
- strangere de mana - ferma si nu prea lunga, palma indreptata in jos denota siguranta, tendinta de a domina

Cum sa rezolvi conflictul dintre tine (ca si parinte) si copilul tau? Orice familie cu adolescenti are de infruntat aceasta dilema. Desigur ca parintii au o experienta de viata si o intelepciune, pe care adolescentii nu o au. Din aceasta cauza, foarte multi parinti au tendinta de a spune nu fara a lua timp sa comunice cu adolescentul. Articolul de mai jos, pe care l-am imprumutat de pe site-ul www.calificativ.ro ofera cateva sugestii foarte bune.

“-  Asculta si fii dispus sa te identifici cu sentimentele adolescentului tau. Lasa-l sa-si exprime parerea cat timp o face intr-un mod potrivit.
-  Ai rabdare! Ar fi intr-adevar mult mai usor sa spui: “Nu, si nu mai avem ce discuta!”
Insa o astfel de abordare a problemei ar putea avea drept rezultat pierderea comunicarii si aparitia secretelor.
-  Nu dramatiza situatia. Pastreaza un dram de umor in orice discutie.
- Concentreaza-te asupra relatiei. Nu lasa ca problema sa devina un “nor intunecat” care sa ameninte prietenia dintre tine si adolescentul tau.
-  Decreteaza o “perioada de acalmie”. Daca te enervezi cand apare o problema, iar rezolvarea ei nu este urgenta, asteapta 24 de ore inainte de a o aborda.
- Nu te lasa atras intr-o disputa chiar inaintea unei mese, cand atat glicemia, cat si rabdarea sunt la un nivel minim. Fii pregatit sa propui un alt timp pentru a discuta problema.

Pastreaza o perspectiva echilibrata asupra lucrurilor: o anumita situatie s-ar putea sa fie doar temporara. Daca problema care se pune nu este vitala (imbracamintea, machiajul, coafura), pune-ti intrebarea cat de importanta va fi ea peste 10 ani. Apoi intreaba-te cu cat mai importanta va fi relatia ta cu copilul tau peste 10 ani.
Ocupa-te de problema cat poti de bine, dar fa tot ce poti ca sa pastrezi relatia.”