Oare de cate ori il invinuim si noi pe diavol… Am auzit o istorioara despre un calugar care a hotarat sa posteasca o vreme mai indelungata. Dupa cateva zile lungi de post fara mancare, calugarul a flamanzit. In cele din urma a hotarat sa friga un ou pe o lingura incalzita de o lumanare. Ca prin minune, superiorul calugarului a dat buzna in chilie surprinzandu-l pe calugar in flagrant. “Nu este vina mea”, s-a grabit sa spuna calugarul. “Diavolul m-a facut”. “Mie nici nu mi-a venit o asa idee”, a raspuns diavolul.
Toma Caragiu imi aminteste de cartea lui C. S Lewis - “Scrisorile lui Zgandarila” (Screwtape Letters)
da, fain, “pardon de Aleluia!”.
mi-a amintit de alte vremuri.
aseara la un film politist, agentii isi puneau intrebarea daca nu cumva criminalul avusese alt fel de ajutor, iar un alt agent i-a atentionat: ai grija, ca daca crezi in unul, trebuie sa crezi si-n Celalalt!